când aproape ne-am spus cerurile

nu reţin decât mişcările din fabula cu mincinoşi iubirea colţului spart de zidărie
mâna care sapă în perforatoare şi le găseşte cu amantele suprapuse
decât clopotul bate degeaba pentru solvenţii diluaţi pentru penajul uscato-umed
râsul spasmodic din interioarele decorate avant la letre pixul dintre foile sparte cu fiole de eritromicină
am alergie la mirosul de moarte înşelată la priviri neîngrijite şi udate grăbit cu apă dimineaţa
saltele cu arcuri sofisticate numărăm ochii unu doi trei al patrulea s-a speriat
patul are rafturi vopsite în timpi carbonizaţi magia şi candela sar gropile pentru sicriele bătute în cuie nici n-am văzut crucea şi lumânarea topită rade pe dedesubt marcajul pe axis mundi şi ţip la creaţiile tale
doamne arde-le aruncă-le în buncăre fără noroi topeşte-le inelul intravenos scuipă-le nu-ţi fie teamă plec să înot spre la în de sub peste printre nu cred ai văzut cum genele alunecă spre la în de sub peste printre
doamne spurcă-le cu blesteme înnoadă-le destinul crucifică-le în realităţi în peisaje lungi şi pesimiste
doamne
sub sânii desfăcuţi de ploaie ascund armele, pielea strâmbă şi cartea de rugăciuni
când aproape ne-am spus cerurile rujez amintirile pentru mai târziu să fie acolo bine-primite când aproape ne-am spus cerurile pot fi soţia acelui care nu mai e
pot naşte patrupezi cu inteligenţă în criză de când aproape ne-am spus cerurile revin la tine
te iau pe cusătură dură mergem la botez visezi să pot fi când aproape ne-am spus cerurile
mi-ai arătat cum vine cântecul din altă lume se pune în lemnul revopsit şi moare când aproape ne-am spus cerurile revin la tine şi-ţi dau save as ai grijă de ochii fără lumină intermitentă am o pereche de sticlă îi schimbi permanent cu iubirea răcită când aproape ne-am spus cerurile

Georgiana Diaconita

27.04.2007. 15:32

This article hasn't been commented yet.