miercuri , 28 iunie 2017
NEWS
Acasa » Armata » La ce ne trebuie nouă arme?!

La ce ne trebuie nouă arme?!

F16, foto: ziuaveche.roVă mai amintiți de pragmaticii anilor 2008-2012 care spuneau că la ce ne trebuie nouă arme, la ce ne trebuie avioane și tancuri că nu ne atacă nimeni? În vremuri de boom economic, cine să ne atace? Iar în vremurile de criză financiară mondială, când toți vorbeau că un nou război mare nu este exclus, nu se mai găseau bani… În orice situație am fi, noi nu suntem pregătiți să investim în armament, nici măcar minimal.

Astfel, de la planurile de asigurare a unui minim necesar de 48 de avioane multirol noi, planuri valabile înainte de declanşarea crizei economice, am ajuns să ne mulţumim cu 12 avioane second-hand care nu pot asigura mai nimic, nici măcar poliția aeriană pe întreg teritoriul țării, ca să nu mai vobim de vreo capabilitate de răspuns aerian în cazul unui conflict.

Epoca Tăriceanu

Pe vremea lui Tăriceanu, România îşi anunţa intenţia să cumpere 48 de avioane multirol noi, de generaţia a 4-a, fiind dispusă să aloce 3,5 miliarde de euro pentru această achiziţie.

În aceste vremuri de mare angajament (oratoric) bugetar al guvernului, cinci mari producători și-au arătat dorința de a furniza flota de avioane multirol românești: Lockheed Martin (SUA) cu modelul F-16, Saab (Suedia) cu modelul JAS-39 Gripen, Boeing (SUA) cu modelul F-18, consorţiul Eurofighter (mai multe state europene) cu modelul Typhoon şi Dassault (Franţa) cu modelul Rafale.

În urma analizei realizate la București, analiză care ţinea cont atât de parteneriatul strategic al României cu SUA, de faptul că modelul F-16 era testat cu succes în manevre de război real, dar și de faptul că un contract cu americanii asigura tranziția la aparatele F-35, avioane de generația a 5-a, oferta preferată a devenit cea pentru modelul de avion F-16 chiar dacă este un avion relativ vechi. Tăriceanu a ratat însă momentul semnării unui contract pentru cele 48 de avioane multirol…

Epoca Băsescu – Boc

Criza financiară a fost folosită ca motiv pentru abandonul ideii de a avea 48 de avioane noi, costul acestora fiind în jur de 6 miliarde de dolari. Noul plan prevedea ca România să cumpere 48 de avioane F-16, în două etape, în prima etapă să achiziționăm 24 de aparate F-16 second-hand, livrate gratis de SUA, în 2013, dar pentru care trebuie să plătim aproximativ 1,3 miliarde de dolari pe modernizare, echipare completă și asistenţa tehnică pe o perioadă de câțiva ani, iar în etapa a doua urma să achiziționăm alte 24 de aparate F-16, de data aceasta noi. Nici soluția aceasta nu a fost însă pusă în practică.

În 2011, Boc s-a simțit mai puțin pe acest subiect, apărând în scenă Băsescu care a confirmat că le-a spus americanilor că nu avem bani și nu ne putem angaja într-un astfel de contract, decât dacă am găsi o soluție de finanțare pe termen lung. „Nu avem bani ” însemna după Băsescu că România nu va putea plăti miliarde, ci poate plăti 200 de milioane, maxim 300 de milioane anual. Soluția identificată atunci a fost ca România să fie parte a unei achiziții comune pentru mai multe state din regiune (România, Croația și Bulgaria), achiziție care ar fi însemnat atât un preț mai mic pe bucată, cât și o eșalonare în timp a banilor. La vremea respectivă, ministrul apărării de la Sofia a explicat că este vorba despre „o ofertă la pachet”, despre un „pachet comun de achiziţie”, dar fiecare aeronavă va aparține exclusiv ţării care plăteşte pentru ea. Ulterior s-a lansat și varianta unificării forțelor navale și aeriene românești și bulgărești… Băsescu vorbea chiar de o achiziție regională care să pună la dispoziție avioane și pentru alte state interesate (se sugera că o parte din avioanele achiziționate la pachet să poată fi închiriate unor state care nu își permit să le cumpere… Republica Moldova de exemplu ar avea mare nevoie, și prin închiriere România s-ar justifica foarte ușor de ce dotează militar cel de-al doilea stat românesc). Vorbe…

Epoca Dobrițoiu, Dușa, Ponta

După schimbarea guvernării, în 2012, Ministerul Apărării a propus o nouă soluție: achiziționarea a 12 avioane F-16 second-hand, de la armatele Olandei sau Portugaliei, care au anunțat că au disponibile astfel de aparate folosite. În 2013 a fost aprobată varianta de achiziționare a 12 avioane multirol F16 din Portugalia prețul total fiind în jur de 700 de milioane de dolari, prima tranșă fiind plătită în 2013. Contractul cu portughezii presupune modernizarea avioanelor, repararea capitală a motoarelor și pregătirea, în Portugalia, a personalului român ce va opera avioanele F-16 (9 piloți şi 75 de tehnicieni), urmând ca sosirea în România a primelor aeronave să aibă loc cursul anului 2016, iar capacitatea operaţională necesară serviciului de luptă să fie realizată până la finalul anului 2017 conform unui comunicat de presă al MAPN.

Cele 12 avioane F-16 second-hand sunt o soluție minimală, dar concretă. Minimală pentru că nu acoperă nici măcar necesarul pentru poliție aeriană, ce să mai vorbim de capacități de ripostă la o amenințare militară. În expunerea de motive a Guvernului la legea 240/2013 (lege pentru realizarea capabilității operaționale aeriene cuprinse în Faza 1 a Etapei de tranziție inițială a Concepției de realizare graduală a capabilității de apărare aeriană în cadrul programului „Avion multirol al Forțelor Aeriene”) se vorbește despre intenția achiziționării a trei escadrile de avioane multirol, de preferință de generația a V-a (F 35 JSF), cu perioadă de tranziție asigurată de F16 (generația a IV-a).

Întrebarea este dacă evaluările din această concepție vorbesc de trei escadrile pentru asigurarea Serviciului de Luptă – Poliția Aeriană (deși în 2008 ne propuneam patru escadrile), iar noi în 2017, când migurile 21 își vor fi încheiat resursa de zbor vom avea doar o escadrilă însemnă că ne lipsesc minim două și nu suntem în stare să ne asigurăm Serviciul de Luptă – Poliția Aeriană? Da, sigur că da! Dar nu doar că din 2017 vom putea să ne asigurăm cel mult o treime din necesarul pentru poliție aeriană, noi nu o putem face nici acum în totalitate. Recent, ministrul apărării a afirmat că Bucureștiul solicită NATO, între altele, dislocarea unor escadrile în România până când, în 2017, va deveni operațională escadrila noastră de F-16… Să înțelegem că atunci vom face față cu o escadrilă în loc de minim trei?

Ce ne spune contextul regional al evoluțiilor militare din Ucraina și faptul că suntem nevoiți să apelăm chiar azi la americani să ne asigure o parte din poliția aeriană și securitatea în fața amenințărilor rusești?

Turcii au tot trimis în ultima perioadă foarte des F16 să intercepteze avioane de rusești (de cercetare sau de luptă), avioane care se apropiau de spațiul aerian național turcesc, unele avioane rusești venind chiar dinspre Bulgaria și România… a auzit cineva ca România (dar și Bulgaria) să fi ridicat vreun avion să intercepteze pe cele rusești? Nu! Pentru că nu ai cu ce să interceptezi un Suhoi Su-35 sau un Mig 29… Mai mult te faci de râs dacă ridici în aer Mig 21 ca să le intercepteze și escorteze în afara spațiului nostru aerian…

Cine se face vinovat de o asemenea situație? Păi sigur cei care s-au lăsat mereu impresionați de sloganul „la ce ne trebuie noua arme?” sau „nu avem bani”

Cine mai spune că nu avem nevoie de armament, că noi facem imobiliare, că noi avem nevoie de salarii, de pensii, de drumuri nu de arme, acea persoană nu a înțeles nimic din ce se întâmplă pe lumea asta…

Despre Cătălin Cornea

Du-te sus