Nu avem susţinere, dar nici nu facem nimic să o obţinem

Tineretul...permanent neglijat de autorităţile statului! Nu avem drepturi suficiente, iar cele existente ne sunt încălcate sistematic! Ne-am obişnuit să afirmăm aceste lucruri, cu tărie! Şi încercăm să găsim soluţii...Una dintre cele mai ingenioase soluţii pe care le-am găsit: structurile asociative! Am pus bazele unor organizaţii de tineret şi chiar ne batem cu pumnul în piept că suntem activi!

Da, suntem activi, dar pe cont propriu! Fiecare organizaţie ne-guvernamentală are propriile proiecte, le implimentează şi le evaluează, chiar dacă, nu întotdeauna are resursele să demareze aceste proiecte de una singură! Dar nici gând să apelăm la colegii noştrii din alte organizaţii. Deşi suntem tineri, se pare că nu am învăţat că voluntariatul nu înseamnă egoism şi tocmai motivul pentru care demarăm aceste demersuri este nevoia de colaborare, de a activa în echipe tinere şi entuziaste, care încă au sisteme de valori şi idealuri măreţe. Dar aici se opreşte colaborarea: la nivelul organizaţiilor în care colaborăm. Transformăm, uneori, într-o adevărată tragedie momentele în care suntem nevoiţi să apelăm la ajutorul colegilor din alte ONG-uri.

Nu avem suţinerea de care avem nevoie, pentru că poate nici nu o merităm. Nu cunoaştem sensul solidarităţii! De obicei, programele demarate de autorităţi ( de exemplu programul ACESS, de la Camera Deputaţilor sau întâlnirea organizaţiilor ne-guvernamentale, pentru alegerile din Consiliul Economic şi Social) se pare că ni se par puţin importante. Suntem maxim două organizaţii de tineret prezente acolo...Şi apoi comentăm pe formunuri că avem puţină suţinere!Sigur că este adevărat, pentru că nu suntem vizibili! Continuăm să suspinăm după programul Yotuh şi nu ştim mai nimic despre Youth in Action...Dar doar aşteptăm, fără să colaborăm şi să accelerăm furnizarea informaţiilor. Fiecare avem sursele proprii, pentru că noi căutăm activarea spiritului civic al tinerilor, pe care se pare că nici voluntarii noştrii nu şi l-au activat!

Ar trebui să înţelegem, la un moment-dat, că planurile noastre nu pot fi puse în practică fără colaborare! Fără a mai afirma că ne-am asociat, în virtutea solidarităţii umane, haideţi să încercăm să începem să cooperăm, pentru că doar aşa vom fi, cu adevărat, o forţă veritabilă! La nivelul segmentului pe care îl reprezentăm, identificarea organizaţională nu ar trebui să fie atât de importantă! Rezultatele muncii pe care o depunem au un singur beneficiar – Tineretul!

Nu o să avem niciodată susţinerea de care avem nevoie dacă nu luptăm pentru ea! Dar, cum nu putem reuşi decât împreună, haideţi să renunţăm la orgoliile pe care fiecare dintre noi le avem şi să luptăm pentru targetul nostru!

Adina Marina Călăfăteanu

01.02.2007. 17:42