Încatusati in vise?!

“Fantaştii nu se dau înapoi să facă salturi, să viseze negânditul, pentru că, cine ştie, într-o bună zi, peştele să devină animal, iar maimuţa - om…” (Herman Hesse)

Privesc în jur. În autobuz, în metrou, pe străzi. Şi încerc să îmi dau seama ce gândesc oamenii de sunt atât de sumbri, atât de adânciţi în ei înşişi, încerc să descifrez un dram de fericire pe feţele crispate, un zâmbet, o licărire în ochi….Şi tot privesc şi parcă se întunecă şi mai mult şi promisiunea fericirii întarzie să apară.

Când eram copil, oamenii îmi păreau mai luminoşi. Acum, ceea ce văd sunt ochi care se inchid, buze care se strâng, mâini care apucă fară să dea înapoi, totul făcut pentru sine, cu grija zilei de maine…. ziua de azi se sfărâmă în mii de frământări şi mâine apare presant şi urgent, fără loc de vise, fără loc de autointerogări, fără o dorinţă de schimbare…doar cu convingerea că alţii trăiesc mai bine, că alţii au noroc, că apar la TV şi au mulţi bani…atât de presant şi urgent apare măine, încât uităm să ne întrebăm dacă nu cumva putem să facem ceva pentru mai bine…

E uşor să invoci condiţia socială cu care te-ai născut, e uşor să dai vina pe Dumnezeu şi pe sistem şi pe americani şi să urmăreşti resemnat în faţa televizorului (dacă se întamplă să îl ai) cum alţii fac nunta câinelui şi să declari amar că tot mai bine e să ai o viaţă săracă şi cinstită şi să ajungi să te amăgeşti că banii nu aduc fericirea… într-adevăr, nu aduc, dar ai curajul să recunoşti că viaţa ta ar putea fi mai bună… ai curajul să ieşi din tine şi să îţi doreşti mai mult… Într-un fel, ne autodiscriminăm în momentul în care ne resemnăm… Ne refuzăm dreptul la mai bine, lăsăm viaţa să curgă pe langă noi şi uităm să ne bucurăm, tot ceea ce reuşim să vedem din anii care curg e suferinţa… şi nu mai vedem copacii înfloriţi, şi nici dimineţile însorite, şi am uitat că există bucurie şi oameni pentru care merită să lupţi şi pe care merită să îi iubeşti…

Oare trebuie să rămânem încătuşaţi propriei noastre condiţii sociale? Oare ce am putea pierde dacă ne-am îngădui să visăm mai mult şi să încercăm să ne înfăptuim visele?

Anda Miron

19.05.2007. 23:45