Încercare de a-l percepe pe celălalt

Cum adică la ce mă refer? Adică tu, om ce eşti, cum îl percepi pe un altul care îţi iese în cale? Prin simţuri, desigur. Dar cum anume? Dintr-o dată devii conştient de toate atributele lui senzitive? Probabil că nu. Şi au toate simţurile aceeaşi valoare pentru relaţia dintre cei doi? Puţin probabil.

Când te gândeşti la cineva, aproapte întotdeauna te gândeşti la felul în care acesta arată. E adevărat, nu? Gândeşte-te la colega ta de bancă, sau la vecinul de vis-a-vis. Primul mod în care percepi pe altcineva este vizual. Asta nu înseamnă în niciun fel că simţul acesta ar fi mai important decât celelalte. În fond, am văzut oameni pe care nu îi cunoaştem mai deloc: toţi cântăreţii şi actorii de televiziune. Dacă spun „Brad Pitt” sau „Woddy Allen” imediat îţi vine în minte un chip. Dar relaţia ta cu persoana respectivă este practic inexistentă (la nivelul experienţei personale, adică).

Un alt simţ folosit des în perceperea altora este auzul. Dacă îţi spun să îţi aduci aminte de educatoarea ta de la grădiniţă s-ar putea să nu îţi ştii prea bine chipul dânsei, însă există o şansa destul de bună să îi fi reţinut căldura din glas sau modulaţiile vocii atunci când vă sfătuia, sau preda, sau dojenea. Asta ne dă de înţeles faptul că auzul se succede de regulă simţului vizual (căci mai întâi ocheşti o fată frumoasă şi abia apoi o întrebi cum o cheamă) şi, mai important, acesta marchează o relaţie mai solidă cu cineva.

Bine-bine, dar poţi auzi glasul cuiva la radio sau TV, nu e nevoie să fii în aceeaşi încăpere cu acesta măcar. Ei bine, cu cât te apropii mai mult de cineva (şi prin „apropiere” ne referim, fireşte, la distanţă strict geometrică, măsurabilă) cu atât îi simţi mai bine mirosul, cu atât îl percepi mai bine cu simţul olfactiv. Poate de aceea unul dintre cele mai persistente amintiri în legătură cu prima domnişoară pe care o îndrăgeai platonic în clasele primare este parfumul ei. Şi poate tot din acelaşi motiv: dacă o domnişoară vine la întâlnire mirosind a ceapă sau a transpiraţie, atunci nu îţi mai prea pasă cum arată aceasta.

Ei, bine, şi după miros ce urmează? Gândeşte-te... Exact. Ştiai din prima că la asta vom ajunge. La simţul tactil. La căldura obrazului mamei, la îmbrăţişarea prietenilor când aveai nevoie, la hohotele de râs când te gâdila fratele tău în talpă, la nasul ei rece de iarna, la străzile colindate ţinându-vă de mână şi multe altele. Atunci când atingi pe cineva, distanţa dintre voi este zero. Atunci când ţii pe cineva în braţe de la distanţă nu se vede decât o singură siluetă.

Ne-am putea foarte bine opri aici fără să greşim foarte mult. Dar, în primul rând, anatomic, am pierde din vedere ultimul simţ al omului. Iar din punct de vedere al perceperii celuilalt, am uita chiar ceea ce era mai important – gustul. Sunt foarte puţine persoane despre care poţi spune ce gust au. Iar despre acelea poţi spune fără reţineri că le-ai perceput bine. Şi poate de aceea se zice că sărutul este mai intim decât actul sexual.

Nu continuăm. Intrăm în detalii intime şi, în fond, tu şi eu nici măcar nu ne-am văzut vreodată.

Sorin Dincea

18.10.2007. 13:31

This article hasn't been commented yet.