Tineri, taste şi condei

Parcă îţi aminteşti cum te-ai trezit într-o dimineaţă cu faţa la cearşaf. Îţi bubuiau timpanele de mizeria sonoră a nu-ştiu-cărui vecin. Te enerva, te agasa, dar degeaba…Cui sa te plângi? Celui care nu te aude? Căci nu e surd mai surd decât cel care nu vrea să audă…Ţi-ai scrie în frunte nemulţumirea şi ai ieşi aşa, de nebun, pe stradă!

Parcă îmi amintesc şi acum literele mari, de un portocaliu scabros ce se înşirau anapoda pe tricoul de un verde absurd, al unui tip “muşchiulos" - the greatest gigolo. Mă enerva, mă agasa, dar degeaba… Cui sa mă plâng? Celui care nu vede? Căci nu e orb mai orb decât cel care nu vrea să vadă…Mi-aş scrie în frunte nemulţumirea şi aş ieşi aşa, de nebună, pe stradă!

Parcă îşi aminteşte încleştarea buzelor, a dinţilor, contracţia limbii, a muşchilor mimicii, când nu a putut ţipa la pântecosul ce era sa-l lovească cu WMB-ul pe trecerea de pietoni. Îl enerva, îl agasa, dar degeaba… Cine să se plângă? Cel care nu vorbeşte? Căci nu e mut mai mut decât cel care nu vrea sa vorbească… Acum şi-ar scrie în frunte nemulţumirea şi ar ieşi aşa, de nebun, pe stradă!

Parcă aţi auzit că există un loc real, virtual, bi sau tridimensional (ce mai contează?!) unde să te faci văzut, auzit, unde să vorbeşti despre tine, despre alţii, despre ce îţi place, displace, ţi-e indiferent, te incită, te aprinde nervos sau organic, îţi arde neuronii până la cenuşă inutilă, îţi reface sau nu cheful de viaţă!

Parcă era pentru tineri. Şi tu eşti tânăr, ai mai puţin de 80 de ani!

Parcă era ceva bătut pătimaş din taste, căci hârtia nu mai e un trend(de parca ţi-ar mai păsa de modă intr-un continuu haos?!)!

Parcă trebuia sa ai condei, nu neapărat să ai talent, dar să ai ceva de spus si curajul de a spune!

Parcă ai nimerit unde trebuia…Da, aici e locul unde nimeni nu e surd, nici mut, nici orb…E o altfel de revistă - despre tine, pentru tine, scrisă de tine!

Parcă îţi vine să mai citeşti!...

Magda Golenţeanu

01.02.2007. 17:41