Ce mică-i vacanţa mare…

Ne întoarcem la şcoală, da. Au trecut cele trei luni de soare, au trecut dimineţile ce începeau la ora douăsprezece, au trecut serile mult lungite în noapte. Au trecut cele n ore petrecute în faţa TV-ului, au trecut grătarele la mama naiba, numai iarbă să fie în jur. Au trecut certurile cu babacii că ai venit târziu acasă, au trecut isteriile ce te apucau în gară aflând cât costă biletul de tren spre Mangalia, apoi microbuzul spre Vama Veche. A mai trecut o vacanţă. Încă una.

A început şcoala – şi pentru tine şi pentru prietenii tăi şi pentru cei trei iubiţi/iubite pe care i-ai avut consecutiv, in paralel, intercalat sau mai ştiu eu în ce mod… Gata cu distracţia de acum! Responsabilităţi te aşteaptă, multe, absurde, multe, plictisitoare, multe. Parcă prea multă seriozitate, domnule! Mi-am imaginat la un moment dat că, pe lângă frunzele ce cad, păsărelele ce pleacă în ţările calde, toamna la gâtul oamenilor încep să crească cravate şi papioane, iar în mâini diplomate care de care mai hidoase. Dar zău că aşa e! Pantalonii scurţi mi-au dispărut de pe spătarul scaunului pe care ii aruncam de fiecare dată, tricourile sunt deja puse la păstrare, chiar dacă afară încă nu e rece. Trebuie să mă îmbrac serios de acum! Sigur!

Că eşti la liceu şi rămâi la tine în oraş sau că eşti student şi pleci cine ştie prin ce colţ de ţară, oricum, ai o senzaţie ciudată, in pofida seriozităţii de te înconjoară. Simţi o incredibilă putere de a o lua de la capăt, de a repara lucruri sau de a greşi…iar – nu mai contează. Dar simţi o putere şi o incredibilă poftă de viaţă, contrară naturii ce amorţeşte in jurul tău. Te-ai gândit vreodată că apetitul de a trăi este constant în univers? Că primăvara, cu toată pofta de viaţă a naturii pe tine te apucă astenia, iar toamna, cu toată oboseala planetară tu ai un chef nebun de a trăi, tocmai prin prisma acestei constante pofte de viaţă?

Te trezeşti la 7.00 în fiecare dimineaţă, fugi după tramvai sau prin pasajele de metrou, ai teme…multe, lucrări de control, de laborator, parţiale, teze, seara eşti injectat cu somnolenţă amarnic justificată… te pui în pat…picioarele îţi sunt grele…nu poţi dormi…te gândeşti…la ziua de mâine, la cum să îl/o dai gata, la vacanţa de vară următoare când vei merge în Vamă…

Vara viitoare sigur mergi în Vamă!

Magda Golenţeanu

17.09.2007. 01:06